Analize / Noutăți

Inaccesibilitatea este o problemă majoră a infrastructurii capitalei și a localităților din țara noastră. Raportorii speciali ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, în cadrul vizitelor de monitorizare în țara noastră, în 2014 și 2016, au apreciat străzile și clădirile publice din orașul Chișinău ca fiind 99% inaccesibile pentru persoanele cu mobilitate redusă.^[1]

Deși avem mai multe legi și coduri adoptate, în continuare multe din proiecte nu respectă aceste normative, iar o provocare o prezintă clădirile vechi. Pe lângă un design universal, adică crearea unui mediu astfel încât să poată fi accesat, înțeles și utilizat în cea mai mare măsură posibilă de către toți oamenii, barierele de acces sunt abordate mai eficient atunci când persoanele cu dizabilități sunt reprezentate în procesele de planificare.

Care este legislația adoptată la moment

În 2010, Republica Moldova a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (în continuare: Convenția). Unul dintre principiile de bază ale Convenției este principiul accesibilității mediului pentru persoanele cu dizabilități.^[2]

După ratificarea Convenției, Parlamentul a adoptat Legea nr. 60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. 

Mai există și normative în construcții, la moment în vigoare este NCM C.01.06-2014 (МСН 23-01-2014) „Cerințe generale de securitate pentru obiectele de construcţie la folosirea și accesibilitatea lor pentru persoanele cu dizabilităţi”. Acesta stabileşte condiţiile de calitate ale mediului construit în vederea asigurării accesului neîngrădit şi utilizării acestuia de către persoanele cu dizabilități, precum şi de către persoane aflate temporar sau ocazional în situaţii de dizabilitate. Prezentul normativ stabileşte un set minim de criterii pentru definirea accesibilităţii clădirilor şi spaţiului urban pentru persoanele cu dizabilități, cu respectarea legislaţiei aplicabilă domeniului. 

Pe lângă acesta, avem cinci coduri practice care completează acest normativ precum: 

CP C.01.02:2018 – „Clădiri civile. Clădiri și construcții. Prevederi generale de proiectare cu asigurarea accesibilităţii pentru persoane cu dizabilităţi”;

CP C.01.11:2018 – „Clădiri civile. Clădiri și construcții publice, accesibile pentru persoane cu dizabilități. Reguli de proiectare”;

CP C.01.13:2018 – „Mediu urban. Reguli de proiectare accesibile pentru persoane cu dizabilităţi”,

CP C.01.12:2018 – „Clădirii şi încăperi cu locuri de muncă pentru persoane cu dizabilităţi. Reguli de proiectare”,

CP C.01.10:2018 – Mediul locuibil cu elemente sistematizate, accesibile pentru persoane cu dizabilități. Reguli de proiectare.

Totuși existența acestor documente nu înseamnă numaidecât și respectarea lor. 

Este respectată legislația la moment?

Conform Centrului pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CDPD), în pofida faptului ca au fost adoptate legi care țin să soluționeze problema accesibilității, aceasta rămâne una dintre cele mai grave probleme în Republica Moldova. Astăzi, nu toți specialiștii autorităților publice, instituțiilor publice și private sunt familiarizați cu particularitățile organizării unui mediu fără bariere în sferele prioritare ale vieții persoanelor cu dizabilități. Ei nu cunosc suficient caracteristicile și necesitățile specifice ale diferitelor tipuri de dizabilitate și, cel mai important, nu au experiență practică în adaptarea mediului la necesitățile persoanelor cu dizabilități cu diferite tipuri de dizabilitate. ^[3]

Nici prevederile din normativului în construcții nu sunt respectate în toate proiectele. Conform „Manualului dizabilitate, mobilitate și riscul rutier”,^[4] în Moldova nu există un sistem consolidat de control sau sancționare pentru cazurile de neconformitate cu condițiile specificate în normativ. Prevederile legislative care cer asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități în clădirile publice și toate construcțiile noi, trebuie să fie executate în mod prioritar. Cu toate acestea, multe edificii sunt vechi și nu sunt supuse inspecției, de aceea trebuie luate măsuri pentru a le face accesibile.

Legile vor fi respectate când:

• vor fi accesibile toate clădirile instituțiilor publice, ale celor culturale, sportive sau de petrecere a timpului liber, magazinele și restaurantele, sediile prestatorilor de servicii pentru populație, precum și căile publice de acces;
• toate spațiile de parcare organizate vor avea spații rezervate și semnalizate prin semnul internațional al mijloacelor de transport ale persoanelor cu dizabilități;
• trecerile de pietoni vor avea sisteme de semnalizare sonoră și vizuală pentru persoanele cu dizabilități, precum și panouri de afișaj speciale în mijloacele de transport și pe drumurile publice;
• toate telefoanele publice vor fi amenajate corespunzător;
• toate instituțiile publice vor avea încadrate, pentru relațiile directe cu persoanele surde sau surdo-mute, traducători ai limbajului mimico-gestual, autorizați potrivit legii etc.^[5]

.Asociația „MOTIVAȚIE” din Moldova a elaborat o Hartă a Accesibilității, care conține informații despre clădirile accesibile și neaccesibile din Republica Moldova. Harta este modificată prin introducerea informației noi colectate de la cetățeni. Conform acestei hărți, la data de 27 noiembrie 2022 din 1619 instituții publice analizate, doar 172 sunt accesibile ce reprezintă 10,5% .Pe cînd conform Legii nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității, Legea nr. 60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități pentru a elimina obstacolele și barierele legate de facilitățile și serviciile publice trebuie sa existe accesibilitate totală pentru persoanele cu dizabilități și să fie implementate garanțiile de accesibilitate. Ceea ce, nu este asigurat în 90% instituțiile publice.

Dacă ne întoarcem la amenajarea fondului locativ, putem vedea că în cladirile construite în secolul XX, nu sunt condiții pentru persoanele cu mobilitate redusă. Pentru a intra în bloc,o persoană trebuie să depășească mai mulți pași și încă câțiva - în interior imobil pentru a intra in apartamentul de la primul etaj. Fara rampe și ascensoare, un utilizator de scaun cu rotile este pur și simplu blocat în apartamentul său și nu poate ieși fără ajutor. Merg la magazin, farmacie, plimbare în aer curat – toate aceste lucruri elementare cotidiene care omul obișnuit nici măcar nu gândește, pentru un utilizator de scaun cu rotile se dovedesc a fi imposibil

Ce sancțiuni există pentru neasigurarea condițiilor de accesibilitate?

Sumele sancțiunilor pentru persoanele fizice și persoanele juridice ce nu asigură un nivel de accesibilitate prevăzut în normative au fost incluse în cadrul Proiectului de Lege nr. 20, pentru completarea și modificarea unor acte legislative, Art. 47, pt. 10, 11 și 12.

Unde ne putem adresa pentru a sesiza încălcarea drepturilor prin lipsa accesibilității?

În cazul lipsei condițiilor de accesibilitate oricare cetățean se poate adresa la Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității. La această instituție poate fi transmisă o plângere. Ce trebuie să conțină o plângere poate fi găsit pe pagina web a instituției: www.egalitate.md

La fel, plângerea poate fi depusă și la Agenția pentru Supraveghere Tehnică.^[6]

Accesibilitatea e pentru toți

Mulți consideră că accesibilitatea este necesară pentru persoanele în special cu dizabilitățile fizice. Aceasta însă este valabilă pentru întreaga societate.

Grupul persoanelor cu mobilitate redusă cuprinde nu doar persoane cu dizabilități, vîrstnici, copii și pe însoțitorii lor, dar și persoane cu dificultăți cognitive, persoane care duc bagaje, persoane care nu au statura medie (sunt prea înalți sau prea scunzi), oameni care nu cunosc bine limba locală, persoane care au probleme de orientare / mentale / psihologice, daltoniști, analfabeti, oameni care suferă de artrită sau au probleme cu șoldul, cei cu probleme coronariene, persoane în convalescentă, sau persoane cu dizabilități temporare, cum ar fi cei care și-au traumat sau fracturat un picior etc.^[7]

Drept urmare rampele sunt utile și pentru persoanele care folosesc dispozitive de mobilitate, și pentru cele care au bagaje sau cărucioare cu copii. A face clădirile și afacerile accesibile înseamnă că îi incluzi pe toți în spațiul tău și îi ajuți să contribuie în mod egal.

Care sunt soluțiile: design universal și consultarea și implicarea persoanelor cu dizabilități

Ca un răspuns la nevoia de a crea un spațiu inclusiv, vine strategia de design universal care înseamnă crearea unui mediu astfel încât să poată fi accesat, înțeles și utilizat în cea mai mare măsură posibilă de către toți oamenii, indiferent de vârstă, dimensiune, capacitate sau dizabilitatе.

Această strategie permite oamenilor cu toate nivelurile de abilități să trăiască independent. Capacitatea unei persoane de a rămâne cât mai independentă poate fi influențată de cât de accesibile și utilizabile sunt produsele, serviciile și mediile. Factorii care promovează viața independentă, cum ar fi designul universal, au un rol cheie în abordarea acestui fenomen global.

Aici ca să fie mai clar ce este design universal sunt aduse niște exemple:

- Informații/materiale furnizate în mai multe forme (vizuale,electronice, litere mari, braille);

- Birou de service accesibil la înălțimi diferite;

- Videoclipuri subtitrate;

- Intrări netede, la nivelul solului, fără scări;

- Uși interioare largi de 1,2 m, holuri și zone cu spațiu de rotire de 1,5*1,5 lângă uși și în locurile în care persoana cu dizabilități ar trebui să se întoarcă etc.

Nu în ultimul rând, barierele de acces sunt abordate mai serios atunci când persoanele cu dizabilități sunt reprezentate în procesele de planificare. Trebuie să fie o regulă obligatorie ca organele/comisiile responsabile pentru autorizarea, aprobarea și certificarea construcțiilor să includă și reprezentanți ai persoanelor cu dizabilități. Acest lucru se întâmplă la moment în Bender și acest sistem ar trebui să fie extins în întreaga țară.^[8]

Concluzie

Lipsa accesibilității reprezintă o problemă majoră pentru Republica Moldova. Deși există legi la moment care tind să soluționeze problema dată, acestea rămîn nefuncționale. Doar 10% din instituțiile publice la moment sunt accesibile. E important ca organele/comisiile responsabile pentru autorizarea, aprobarea și certificarea construcțiilor să includă și reprezentanți ai persoanelor cu dizabilități.  Astfel încît, accesibilitatea să fie abordată mai serios și să avem un mediu prietenos pentru toți.